Cand eram mica spuneam mereu ca la 25 de ani, daca nu o sa am obligatii in țară, plec in Africa sa am grija de copiii de acolo. In prezent am 23 de ani,  dar in universul asta mereu schimbator, am realizat ca nu copiii din Africa au nevoie de mine acum, ci altii mai aproape țipă dupa ajutor…

Acum 1 an mi-a ajuns la urechi de o oportunitate la care am avut timp sa ma gandesc timp de atatea luni. Am analizat contextul actual al vietii mele si am decis ca trebuie sa plec. Mi-am imaginat, desigur, ceea ce urmeaza sa fac acolo, cat si intoarcerea mea in tara.

Cel mai greu lucru in toata pregatirea mea de plecare a fost sa-mi linistesc parintii. Le-am zis si acum un an ca m-ar tenta sa plec. Atunci erau calmi ca nu ma credeau probabil in stare. Acum cand i-am anuntat ca plec s-au alarmat. Probabil si unde de curand m-am intors din America iar ai mei au fost foarte speriati in timpul asta; la intoarcerea mea acasa am simtit ca le-a fost foarte dor de mine.

Am decis sa plec pentru cateva luni de zile in Iordania.Da, tara aia care e la granita cu Irak, Siria, Arabia Saudita, Palestina, Israel…Dar mai este și țara sfântă, țara în care se află una din cele 7 minuniale lumii, țara plină de istorie, monumente, cultură, locul unde una din cele mai frumoase regine promovează educația, cultura, Regina Rania. Ea este și un exemplu de grație și stil vestimentar. Să fii frumoasă și să eclipsezi, fără a arăta vreun pic din piele. Are clasă și o admir…

De ce? De data asta nu plec in vacanta. Plec sa fac doar bine. Daca frumusetea mi-e pretioasa si apreciata, sufletul meu nu are limită in a darui si a face bine. In Iordania plec voluntar sa-mi pun competentele in slujba copiilor care au nevoie de asta.

O sa lucrez zilnic, voluntar, gratuit, cu copiii refugiati, victime ( ei sau familia ) ale razboiului de la granita, din Siria. Am sa organizez diferite activitati educationale, activitati pe dezvoltare personala, consiliere psihologicaetc. Ceea ce nu stiu am sa invat sau am sa ma reinventez constant dorind ca prezenta mea sa le fie de un real ajutor.

Personal am o atractie puternica față de Orient. Cred cu tărie că o mică parte din ADN-ul meu e de acolo. Am un stră-stră-stră- bunic bulgar, iar dacă el a ajuns in Romania si cumva printre generatii am aparut eu, cu siguranta el avea originile si mai extinse prin Orient odată cu mobilitatea din antichitate si razboaie.

In Iordania am sa stau printre ei. Imi place mult, ca si in calatoriile mele, sa traiesc cu adevarat cultura unei tari. Aici fiind vorba de o tara araba, cu siguranta o sa am ce sa invat si sa observ.

Renunt la hainede brand pentru cele simple si lejere. Da, o sa fiu complet îmbrăcată la temperaturi de 50 grade…Nu ma duc acolo sa epatez sau sa jignesc. Imi va lua ceva, dar ma voi obisnui cu mancarea lor, formele de salut, obiceiuri, ritualuri si chiar cu limba. Daca va fi nevoie, tot din dorinta de a respecta traditiile si de a nu-i jigni cu aerul meu de europeanca. Haine lungi si largi stiu ca am sa port. Nimic care sa-mi accentueze silueta sau sa-mi descopere anumite parti din piele, corp. Stiu deja ca sunt foarte conservatori. Mai alea in orașul in care eu merg. Probabil cu mine vor avea rabdare stiind ca sunt straina, dar vreau si eu sa  le fac munca mai usoara si sa ma adaptez culturii.

Imi ofera ei cursuri de limba araba gratuit. O sa invat cu drag. Am o afinitate pentru limbi straine. Nu mi-au zis-o profesorii in scoala; acestia pe partea de  limbi straine imi reprosau doar cat de praf si pulbere sunt, ci am observat-o eu, cat si oamenii din jurul meu, absorbind orice vocabular al oricarei tari pe care o vizitez.

Am sa invat arabacu interes din mai multe motive. Este ceva complet nou pentru mine, voi avea nevoie de ea in acea tara, ar fi o competenta in plus in viata mea, mi-ar umple din timpul pe care nu-l petrec cu copiii refugiati si cel mai important, mi-ar fi de un real folos in a comunica mai bine cu acestia si de a-i putea ajuta cat pot eu de mult.

Conform orientarilor,  la cât bine am făcut și fac in viața asta, karma negativă s-a dus demult. Dacă nu o sa trăiesc “bine” in viața asta, cu siguranța în următoarea ma nasc prințesa. Un alt corp, dar același suflet va trai frumos pentru ca eu ii construiesc de acum fericirea.

Viata din Romania mi-o pun pe pauza o vreme. DeOriflamenu ma las.Am sa-mi desfasor activitatea onlinede acolo, am sa tin legatura cu echipa mea prin video call, iar de facturile mele se va ocupa cea mai minunata prietena din lume, Romina.

De ce las viata comoda din Romania pentru a-mi pune competentele gratuit in serviciul unei tari arabe la granita cu razboiul? 

M-am gandit mult ce din mine ma determina sa fac asta. Tine de dorintele mele cele mai profunde. A aduce schimbari in educatie si a face ceva semnificativ pentru copii.Este ceva minunat ce urmeaza sa realizez si totusi nu va fi singurul meu act in directia asta. Este doar un pas pe care il parcurg acum, totusi cand ma reintorc in tara, abia atunci am sa fac lucruri si mai mari.

Sper sa am internet acolo sa pot tine legatura cu familia, prietenii, colaboratorii, cu voi toti, oameni dragi.

Mami, tati, frate-meu, mămaie, tataie, vă iubesc! Vă rog sa aveti grija de voi, sa va rugati pentru sanatatea mea, sa fiti mandri de actiunile mele si sa nu va faceti griji! Da, plec intr-o tara straina, o tara araba, o tara la granita cu razboiul…dar o fac cu cel mai nobil scop, acela de a educa, consilia, a ma juca cu niste copii care au nevoie de un om cald si competent sa-i ajute sa traiasca o viata aproape normala.

Ce-mi propun personal sa fac dupa cele 6-8 h petrecute zilnic cu copiii?Sa ma gandesc si sa-mi evaluez ziua. Sa gasesc mereu noi si noi metode, activitati pentru a ii ajuta sa creasca personal, sa isi traiasca copilaria, cat si sa treaca mai usor peste traumele săpate de razboi in sufletul, mintea si corpul lor.

Vreau sa scriu despre tot ce traiesc in sufletul meu si cum ma simt acolo. Daca nu exista cineva cu care sa vorbesc, am sa vorbesc cu mine ca si atunci cand eram mica si ii povesteam jurnalului meu tot ce simteam, visam.

Am sa scriu si poezii cu psihologie, cum am publicat pe site si in revistele de profil. Cu siguranta tot ce traiesc acolo ma va inspira, emotiona si voi avea nevoie sa ma eliberez cumva; iar a scrie e modul meu nativ de a scoate ceva din suflet si a asterne pe hârtie. Apoi o sa-mi privesc sufletul si am sa-l expun si voua sa va sensibilizez in a fi mai buni, mai blânzi, mai darnici cu voi si lumea.

De asemenea, va fi un drum initiatic pentru mine. Cu siguranta ma voi dezvolta personal foarte mult, imi voi imbogati experienta de viata, sufletul meu va creste mai mult si o bilă albă o sa am la Dumnezeul meu. Karma imi va fi curata precum lumina, iar daca in viata asta nu voi  trai „bine”, cu siguranta la viitoarea reincarnare, sufletul meu va trai regeste in alt corp.

O sa am timp sa ma gandesc la mine si la viata mea, la oamenii importanti pentru mine si care conteaza cu adevarat. Stiu deja cat de valorosi imi sunt parintii si prietenii.

Ce mai iubesc eu la Orient? Mancareaaaaa si muzica. O sa-mi imbunatatesc dansul oriental si in sfarsit o sa inteleg melodiile alea care imi dau energie si ma transpun in lumea lor. M-am tot uitat pe snapchat la activitatea oamenior de acolo…multe snap-uri in masina si ascultand muzica. Nu va pot descrie in cuvinte ce ma face muzica aia sa simt, câtă emotie.

Am rupt barierele demult sau poate nici nu le-am avut vreodată. Niciodata nu am avut chestii rasiale.  In timp, prin educatie si deschidere, am invatat sa nu judec oamenii, sa-i accept si iubesc tocmai pentru diferente, pentru cum sunt ei speciali fiind in alt fel decat cum am invatat eu sa fiu.

Am de făcut si oactivitate jurnalisticapentru o revista de a lor.  Și voi organiza un fel de piesa de teatru cu copiii pentru oficialitățile locale. O sa scriu despre ce fac, cine sunt, sfaturi, tipuri de activitati. Va fi atat pentru ei utila, cat si pentru intreaga Europă si alte țări, continente care au de a face cu refugiati si nu stiu cum sa-i trateze. Am sa-i invat eu, din experiență, cum să-și deschidă inima si să privească ochii oamenilor mai mult decât hainele lor. 

Acolo am sa fac psihologie și diverse activităti educative, recreative cu copiii din centre, scoli, cat si cu adultii aflati in nevoie. De asemenea, clientii din cabinet am sa mi mut pe programul liber de acolo in online. Nu las pe nimeni in urma, nici pe mine si nevoile mele. 

Eu stiu ca am să invat copiii ceva, dar la fel de bine simt ca ei au multe sa ma invete pe mine: simplitatea, bucuria, momentul, autenticitatea, darul de a fi in viata si câte altele am sa descopar. Sper, in cele mai grele momente, sa am puterea de a-mi stăpânii lacrimile de dor sau…Ei nu au nevoie de mila mea, ci de sustinere si dragoste sinceră, iar când vine vorba de cea din urmă, eu am multă de oferit.

Mamă, nu fi tristă, te rog. Mi-e greu si așa știind că sunt departe de voi. E prima data când plec pentru o perioada așa de lunga…Mi-ati oferit cea mai frumoasa viata si m-ati invatat ce-i dragostea neconditionata. De aceea, acum, fiind plina de sentimentele in care am crescut, vreau sa ofer si altora tot ce eu am simtit si invatat de la voi.

Nu mai sunt fetița speriată de umbre și povesți cu fantome, sunt femeia care-și ia viața în piept și am o ambiție al naibii de mare să schimb ceva în lume oricât de mică și nesemnificativă e implicarea mea la acest nivel, în acest moment al prezentului meu.

Într-un final am liniștit-o și pe mama…un proces luuuung și elaborios. A trebuit să-i dau toate detaliile si mai mult, sa-i arat poze, regina, țara, tot. Acum mă susține și este mândră de planurile mele. Asta-i mama mea!

De ce? De ce?Simt ca daca nu fac asta nici macar nu incerc sa-mi realizez o mica parte din potential si aspiratii, imi anulez strigatele inimii de a ajuta acesti copii si altii. Vreau sa fac asta pentru a inspira si a lasa ceva cu adevarat semnificativ in viata. Vreau sa fiu eu schimbarea prin exemplu si nu vorbe. Sa fiu una din acele femei care pe mine m-au inspirat si sa inspir si eu pe altii. Sa fiu femeia care pledeaza pentru educatie, bunatate si pace.

Vă îmbrățișez cu drag,

Me – The Woman,