V-ați întrebat vreodată cum se simte anxietatea prin ochii unui copil?
Care este diferența dintre frică și anxietate?
Frica și anxietatea sunt două reacții emoționale diferite, însă există unele suprapuneri între ele.
Frica este o reacție imediată la o amenințare reală sau percepută. Este o senzație de pericol iminent și poate fi asociată cu un răspuns de luptă sau fugă. De exemplu, când o persoană se teme de înălțimi și se simte panicată când se află pe un balcon înalt, aceasta este o reacție de frică.
Pe de altă parte, anxietatea este o preocupare excesivă și persistentă în legătură cu viitorul sau cu situații incerte. Este o reacție anticipată la pericol sau la provocări și poate fi însoțită de simptome precum neliniște, tensiune musculară și gândire repetitivă. De exemplu, o persoană care se îngrijorează constant cu privire la posibilitatea pierderii locului de muncă sau la rezultatele unui examen suferă de anxietate.
În concluzie, frica este o reacție imediată la pericol, în timp ce anxietatea este o îngrijorare persistentă și excesivă cu privire la viitor sau la situații incerte.
De la ce vârstă vorbim despre anxietate la copii?
Anxietatea poate apărea la copii de la o vârstă fragedă, însă este mai frecventă în jurul vârstei de 7 ani. Este important să fim conștienți de semnele și simptomele acestui fenomen și să oferim sprijin și îndrumare copiilor care se confruntă cu anxietatea.
Anxietatea la copii poate fi de mai multe tipuri?
Anxietatea la copii poate fi de mai multe tipuri:
- Anxietate de separare: Copiii pot experimenta anxietate atunci când sunt separați de părinți sau îngrijitori.
- Anxietate socială: Copiii pot fi anxioși în situații sociale, cum ar fi în interacțiunea cu colegii sau la petreceri.
- Anxietate generalizată: Aceasta se manifestă prin îngrijorări excesive și constante cu privire la o varietate de aspecte ale vieții, cum ar fi performanța școlară, sănătatea sau relațiile.
- Fobii: Copiii pot dezvolta teamă intensă și evitare a anumitor obiecte sau situații, cum ar fi păianjenii, înălțimile sau întunericul.
- Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC): Aceasta implică gânduri și comportamente repetitive și compulsive, cum ar fi spălarea excesivă a mâinilor sau verificarea constantă a ușilor.
- Tulburări de anxietate legate de traume: Copiii care au experimentat traume sau evenimente stresante pot dezvolta tulburări de anxietate specifice, cum ar fi tulburarea de stres post-traumatic.
Este important să identificăm tipul specific de anxietate cu care se confruntă un copil pentru a putea oferi sprijin și intervenție adecvată.
Manifestări ale anxietății la copii
Manifestările anxietății la copii pot varia în funcție de vârstă și de tipul de anxietate pe care îl experimentă. Unele manifestări comune includ:
- Neliniște excesivă și frecventă: Copiii pot fi neliniștiți sau agitați fără un motiv aparent sau pot fi neliniștiți în mod constant.
- Teamă și îngrijorare excesivă: Copiii pot exprima teamă și îngrijorare față de diverse situații sau obiecte, cum ar fi separarea de părinți, performanța școlară sau întâlnirea cu străini.
- Simptome somatice: Anxietatea la copii poate fi însoțită de simptome somatice, cum ar fi dureri de cap, dureri de stomac, greață sau oboseală.
- Dificultăți de concentrare și de învățare: Copiii anxioși pot avea dificultăți în a se concentra și în a învăța din cauza preocupărilor constante și a gândurilor repetitive.
- Evitarea situațiilor temute: Copiii pot evita situațiile sau obiectele care le provoacă anxietate sau pot încerca să le controleze prin evitare.
- Schimbări comportamentale: Anxietatea poate determina schimbări în comportamentul copiilor, cum ar fi retragerea socială, comportamente agresive sau iritabilitate crescută.
- Probleme de somn: Anxietatea poate afecta somnul copiilor, determinând dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții sau coșmaruri.
Este important să fim atenți la aceste manifestări și să oferim sprijin și îndrumare copiilor care se confruntă cu anxietatea. Consultarea unui specialist în sănătate mintală poate fi utilă pentru evaluare și intervenție adecvată.
Copilul tău își expune temerile și emoțiile? Cum îl liniștești? 
Programează-l la o evaluare a anxietății și stării de bine!
Cum apare anxietatea la copii și de ce apare?
Anxietatea la copii poate apărea din diverse motive și poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv:
- Factori genetici: Există dovezi că anxietatea poate avea o componentă genetică, iar copiii cu membri ai familiei care au experimentat anxietate pot avea un risc crescut de a dezvolta și ei anxietate.
- Factori de mediu: Experiențele de viață, precum traumele, stresul familial sau schimbările majore în viața copilului, cum ar fi divorțul părinților sau relocarea, pot contribui la dezvoltarea anxietății.
- Stiluri parentale: Stilurile parentale caracterizate prin supraveghere excesivă, critici constante sau lipsa de sprijin emoțional pot crește riscul de anxietate la copii.
- Factori neurobiologici: Anumite diferențe în funcționarea creierului și în echilibrul substanțelor chimice cerebrale pot juca un rol în apariția anxietății la copii.
Anxietatea la copii poate apărea în diverse moduri, fie în mod gradual, fie brusc, în funcție de circumstanțele individuale ale copilului. De exemplu, un copil ar putea dezvolta anxietate de separare după o experiență de separare traumatică sau ar putea experimenta anxietate socială după o întâmplare rușinoasă în fața colegilor. Este important să fim atenți la semnele și simptomele anxietății la copii și să oferim sprijin și îndrumare adecvată pentru gestionarea acestei probleme.
Cum pot părinții să ajute un copil anxios?
Părinții pot juca un rol crucial în sprijinirea și gestionarea anxietății la copiii lor prin următoarele strategii:
- Comunicare deschisă: Încurajați copilul să vorbească despre grijile și fricile sale și să împărtășească ceea ce simte. Ascultați-l cu empatie și fără a-l judeca.
- Educație și înțelegere: Ajutați copilul să înțeleagă ce este anxietatea și cum poate să o gestioneze. Oferiți informații adecvate vârstei despre emoții și strategii de relaxare.
- Stabilirea unui mediu sigur și stabil: Creați un mediu de acasă sigur și stabil în care copilul să se simtă în siguranță și protejat.
- Modelare a comportamentului sănătos: Demonstrați moduri sănătoase de gestionare a stresului și a anxietății prin propriul comportament și prin modul în care vă gestionați propria anxietate.
- Încurajarea gândirii pozitive și a adaptabilității: Ajutați copilul să dezvolte abilități de gândire pozitivă și să își adapteze perspectivele asupra situațiilor stresante.
- Tehnici de relaxare și respirație: Învățați copilul tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă, meditația sau vizualizarea ghidată, pentru a-i ajuta să se calmeze în momentele de anxietate.
- Limitarea expunerii la surse de stres: Identificați și limitați expunerea copilului la factori de stres, cum ar fi știrile negative sau situațiile sociale stresante, în funcție de nevoile și sensibilitatea lui.
- Cautarea de sprijin profesional: Dacă anxietatea copilului este persistentă sau severă, căutați ajutorul unui specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog sau un terapeut, pentru evaluare și intervenție adecvată.
Prin aceste strategii și prin sprijinul lor constant, părinții pot juca un rol esențial în ajutarea copiilor lor să gestioneze anxietatea și să își dezvolte abilități de adaptare și reziliență.
Tehnici de relaxare și respirație pentru gestionarea anxietății la copii
Există mai multe tehnici de relaxare și respirație pe care părinții le pot învăța și practica împreună cu copiii pentru a-i ajuta să gestioneze anxietatea. Iată câteva exemple:
- Respirație profundă: Învățați copilul să inspire adânc prin nas, ținând aerul în plămâni pentru câteva secunde, apoi să expire încet prin gură. Repetați acest exercițiu de mai multe ori pentru a ajuta la reducerea anxietății și a stresului.
- Imagini mentale pozitive: Ghidați copilul să își imagineze un loc sau o situație care îl face să se simtă liniștit și fericit, cum ar fi o plajă liniștită sau un câmp cu flori. Încurajați-l să se concentreze asupra detaliilor acelei imagini și să își simtă corpul relaxându-se.
- Vizualizare ghidată: Folosiți înregistrări sau aplicații care oferă sesiuni de vizualizare ghidată, în care copilul este ghidat să își imagineze situații relaxante și să se concentreze pe respirație și relaxare.
- Yoga pentru copii: Învățați copilul să facă exerciții simple de yoga, cum ar fi poziția copilului sau poziția lotusului. Yoga poate ajuta la relaxarea corpului și la reducerea stresului și anxietății.
- Jocuri de respirație: Transformați exercițiile de respirație în jocuri distractive pentru copii. De exemplu, puteți face un joc în care copilul trebuie să inspire și să expire lent, urmărind mișcarea unui balon sau a unei pene.
- Relaxare musculară progresivă: Învățați copilul să își relaxeze corpul prin tensionarea și relaxarea diferitelor grupe musculare, începând de la vârfurile degetelor și ajungând până la cap.
Este important să încercați diverse tehnici și să găsiți ce funcționează cel mai bine pentru copilul dumneavoastră. Prin practicarea regulată a acestor tehnici, copiii pot învăța să își gestioneze anxietatea și să se simtă mai calmi și mai în control în situații stresante.
Mă simt și eu precum o floricică veselă și luminoasă, binecuvântată fiind că mi se permite să intru în lumea lor. O lume plină de culoare, teamă sau curaj, o lume cu multe personaje sau animale din povești unde există speranță că binele învinge.
Îți regăsești copilul în descrierile de mai sus? Programează-l la o evaluare!
Tel.: 0732347293
Dacă vrei să afli mai multe despre terapia copiilor, te invit să citești articolul „Când ducem copiii la terapie?”
