Copiii Africii Pe 5 februarie 2020 împlinesc 25 de ani. Ca o autoprofeție îndeplinită, visul meu de copil a devenit realitate. Am căutat oportunități de a veni în Uganda și a-mi oferi timpul, energia, cunoștiințele, pasiunea, pe gratis, pentru a ajuta copiii și comunitatea.
Mai puternică decât frica 1 “Vrei să te odihnești?” – Nu! Nu am venit aici să pierd timpul. Eu vreau să ies afară, să văd locul, oamenii, organizația, copiii.
Nu poți fugi niciodată de ceea ce este în interiorul tău. De aceea eu, acum, trebuie să plec.
Mi-e teamă că n-am să mai trăiesc vreodată ceva la fel de minunat! Experiența deșertului; nisipului roșu; cămilelor în mediul lor natural; tur cu jeep-ul prin Wadi; hiking pe stânci; nisip; canioane; camping alături de beduini; apus văzut de pe stânci cu ceai fierbinte făcut de oamenii deșertului, oameni de pe tot globul care-ți devin prieteni, toate stelele…
Nu știu dacă în timp, după atâtea transformări mai este visul meu, dar a fost al ei… Am închis ochii și am încercat sa-mi amintesc când a fost prima dată în care am știut ca sunt fascinată de țara asta și că este țara mea favorită…
Totul în viața mea a fost gradual. Ați văzut multe realizări în portofoliul meu. Vreau să vă spun și despre faptul că toate acestea se datorează unor eforturi continue.Am muncit și muncesc mult, am avut “n” eșecuri de mai multe ori ca număr față de succese. Vă spun toate acestea ca, înainte de a vă dori…
Iordania e țara in care ai nevoie de mai mult timp ca să poți cunoaște și înțelege oamenii, cultura, să vezi locul ăsta cu tot ce are el să-ți ofere…și are atât de multele. Nu-i suficient să citești cărți de călătorie sau istorie sa te atașezi de țara asta. Până nu stai printre oameni, nu…
Cand eram mica spuneam mereu ca la 25 de ani, daca nu o sa am obligatii in țară, plec in Africa sa am grija de copiii de acolo. In prezent am 23 de ani, dar in universul asta mereu schimbator, am realizat ca nu copiii din Africa au nevoie de mine acum, ci altii mai aproape…