Oamenii din Iordania

Iordania e țara in care ai nevoie de mai mult timp ca să poți cunoaște și înțelege oamenii, cultura, să vezi locul ăsta cu tot ce are el să-ți ofere…și are atât de multele. Nu-i suficient să citești cărți de călătorie sau istorie sa te atașezi de țara asta. Până nu stai printre oameni, nu poți știi ce inseamana Iordania cu adevărat.

Am venit cu deschidere față de tot ce îmi oferă viața, dar și cu o mică teama sa nu o dau in bară cultural ținând cont că aici femeile au alte preocupări și drepturi decât in Europa.

La început nu știam cum sa reactionez la abordarea lor constantă pe stradă și mai ales la modul insistent in care mă privesc.

Oamenii sunt de fapt foarte dornici de vorbă, sociabili, prietenoși. Noi suntem ăia stresați care am aterizat aici cu un trecut cultural în care nu trebuie “să vorbesti cu străinii”. Străini in Iordania? Toată lumea e vecină cu toată lumea ca la mine la țară. Cum să nu mă simt “acasă” aici?

Și mai greu mi-a fost când am avut întâlniri cu diferite oficialități, diverși oameni și nu știam pe cine sa salut și cum. De regulă se dă mâna, bărbații dacă se cunosc se pupă între ei de peste 3 ori, sau un simplu “Salam!”.

Am dat mâna cu bărbații și am lăsat femeile :)))) greșită abordare. Până unul m-a lăsat cu mâna întinsă și el și-a pus-o la piept. Apoi am aflat că de fapt femeia nu dă mâna cu bărbatul.

Cel mai bine și corect e să zici “salam” sau “marhaba” și să faci și tu ce face lumea. Adică aștepți ca ceilalți sa vina către tine sau nu.

Dacă trăiam doar experiențele de mai sus, nu mi-ar fi fost prea bine, dar…norocul meu ca eu sunt rezidentă și stau aici mai mult timp. Am avut ocazia să văd atâtea scene și să iau parte la întâlniri, discuții care mi-au îmbogățit total experiența despre ei ca oameni.

Știai ca in Iordania nu se bea alcool, nu droguri, nu porc? Eh, alcool găsești doar in foarte putine și rare mici magaziașe din capitală și este scump. In rest, oamenii trăiesc cu apă, sucuri, shaneineh (un fel de sana cu mentă) și fumează la greu țigări și narghilea. În baruri? Sucuri, dragii mei. În restaurante? Șase cola la băieții! Și vezi oameni în toată firea consumând sucuri sau un fel de bere, “Halal beer”, care este cu arome, fructe.

Tot este campionatul mondial de fotbal, am fost cu Andrei in #barul prietenului nostru iordanian, Reda. Se anunța o seară intensă, doar eram într-un bar plin de barbati de toate vârstele și era fotbal!

Este necesar sa va zic ca eram singura și unica fată din locul ăla. Era bar și este Iordania.

Lângă mine s-a instalat o narghilea imensă pe care am pus stăpânire rapid, iar prietenul nostru ne-a dat câte o bere cu rodie și lămâie. Ceilați bărbați de la meci consumau aceleasi lucruri ca noi.

#Meciula decurs bine, adică jucătorii au alergat după minge și unii au dat gol, alții s-au bucurat, alții au plans.

Băieții ?Hmm…Ei sunt oameni adevărați. Fără alcool, fără droguri, fără haine scumpe sau culori aprinse. Ei au viața, se au pe sine și prezentul.

#Andrei: “Am văzut cel mai tare lucru din viața mea: Un bar plin de barbati, meciul de fotbal și nicio bere!”

Au fost și sunt autentici, simpli, deschiși. S-au bucurat de meci, de ce se întâmpla pe teren, au strigat non stop, nu doar la goluri și au trăit acolo, in prezent, fără comportamente violente, înjurături sau minte alterată. Doar au trăit prezentul cum noi am uitat demult.

La finalul meciului, un tip s-a ofticat tare că a pierdut echipa lui favorită și ceilalți îl cicăleau. A aruncat cu o sticlă de plastic goală în cineva. Prietenul nostru, care are și barul, i-a zis că nu e frumos ce a făcut.

Eh, acum vă invit să vă imaginați 2 scenarii diferite.

#România: un bar al zilelor noastre în timpul unui meci important de fotbal, toți băuți dacă nu beți. Cum ar fi fost? Lumea se înjură, lua la bătaie și se termina la politie.

#Iordaniaîn același secol și an: omul a plecat, nimeni nu s-a bătut și toți au plecat liniștiti și bucuroși de momentele petrecute cu prietenii și de meciul frumos jucat de fotbalisti.

Eu, singura fată din bar.Femeile nu intra in astfel de locuri, mai ales aici. Cineva, din entuziasmul meciului si pentru că stăteam foarte apropiați fiind mulți la grămada, trăind in același suflet, m-a atins cu cotul. Și-a cerut imediat scuze de mai multe ori.

În același timp în România…

Andrei:“cum e să fii singura fată aici și nimeni sa nu îți zică nimic, sa nu se ia de tine in niciun fel, sa nu auzi “păpușă” sau alte apelative, fluierături?”

Eh, axact asta se cam întâmpla pe la noi chiar și pe stradă oricât de decentă ai fi îmbrăcată. Aici oamenii se uită după mine pentru ca arăt diferit, dar nicio reacție, gest sau strigăte/ cuvinte la adresa mea care să mă incomodeze sau deranjeze.

La noi oamenii se vaită că sunt cu mașina și nu pot consuma alcool în doze mari, că știm noi, “un păhărel” nu iese la aparat. Aici nu se pune problema asta. Oamenii nu consuma alcool. Și ce credeți? Sunt mult mai fericiti așa. Sunt autentici.

Cum mai sunt oamenii? Primul cuvânt care îmi vine in minte este “adevărați”, apoi simpli și extraordinari de ospitalieri.

Peste tot ni se oferă sau plătește o cafea, un ceai sau apă. Orice întâlnire începe cu o pauză de cafea. E amuzant că pana și autobuzele, taxiurile, opresc la magazine să-și ia șoferul țigări sau cafea. Și ce credeti? Pasagerii nu țipă la ei că “se grăbesc” sau “acum te-ai găsit”.

Ni s-a întâmplat chiar și taxiulsă nu ne ia bani in Jerash doar că am purtat o conversație fragmentată și alcătuită din 5 cuvinte. Dacă nu ne grăbeam, omul ne-a invitat la el acasă sa ne dea de mâncare! Înțelegeți cum e asta? Invită doi străini cunoscuți de 2 minute in casa lui.

Iordanienii știu să trăiască așa cum noi europenii ne chinuim sa învățam citind “n” cărți, adică în prezent, aici și acum. ☯️

#Credința și #respectulpe care îl arată m-au cucerit poate cel mai mult. În bar, pe stradă, pe trotuar, oriunde, poți zării oameni care își întind covorașul și se roagă. Conform religiei lor, ei trebuie sa se roage de 5 ori pe zi. Ce fac ceilalți oameni când cineva în bar își pune covorașul să se roage? Nimic. Lasă omul să își facă ritualul. Îmi pare rău că fac comparația asta, dar la noi și dacă te închini când treci pe lângă o biserică se râde de tine. Noi am pierdut credința, respectul…ne credem mari și tari, dar fără tradiții ne pierdem pe noi și tăiem rădăcina care ne leagă de țară și pământ.

Acestea fiind zise, mai adaug doar:

“Mami, tati, pregătiți-vă! 🙈Am invitat toți oamenii de aici la noi la Valea Dragului să mănânce plăcintă făcută de mămaie.” Știu că vă place să aveți oameni buni în jurul mesei, așa că, aveți timp să împrumutați scaune și mese de la vecini până venim. Puteți pune și un covor pe jos în curte sau…stam și așa. Plăcinta să fie caldă! 🇯🇴🇹🇩

Salam!

psiholog, psihoterapeut

Facebook Comments

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of