Cea mai loială prietenă, durerea

Vreau să plâng în minte,

Tăcut, simplu, fără cuvinte.

Încep să cred că-mi place durerea.

A fost prietena mea de atâția ani.

Of, simt tare în piept, se umflă inima

și totuși apasă în interiorul meu.

Știu…îmi place durerea,

Iar acum știu și de ce:

Durerea e singurul lucru pe care îl am constant

și mă face să simt.

Iubirea niciodată nu a stat așa mult la mine

Încât să mă îndrăgostesc de mine-n starea ei.

Durerea, nu are secrete față de mine.

Ea e constantă și se simte diferit în tot corpul,

Dar știu că e acolo mereu adormită în pieptul meu.

Mă las mereu în voia ei și o chem la mine.

Durerea e credincioasă și-mi place că mă minte.

Mă minte că nu-s dorită de nimeni nici de-mi spune.

Mă minte că nu merit să trăiesc pe lume,

Iar eu ador să știu că nu însemn nimic.

Să mă pot rupe de tot știind am dreptul să fac asta,

Pentru că știi, pot spune că ei nu mă vor.

Iubirea, ea e sora mai mică a durerii,

Dar nu înțeleg de unde înțelepciunea.

Iubirea e dură că îți știe adevarul.

Nu poți minții când ea te cuprinde,

Ea scoate din tine tot prin fiecare por.

Toți văd cât de mult ea te-a convins să-i aparții.

Doar omul ce-l iubești nicicând nu va știi.

Iubirea e, știi, oarbă pentru cei ce se iubesc.

Preferă să se rănească doar de teamă că celălat îi rănesc.

Se privesc, iar corpul lor strigă prin fiecare firicel că se iubesc,

Dar iubirea nu-i lasă să zică vreun adevăr.

Ei se privesc și văd doar un tablou idealizat.

E greu să realizeze că-s iubiți cu adevărat.

Și d-asta eu prefer durerea.

Ea e prietena mea loială și prezentă.

Durerea știe cum să mă facă a simții ceva.

Sunt moartă de prea mult timp

Și doar ea ma învie câteodată.

Cum să nu caut respingerea când vreau să mă simt vie?

Să știu că durerea e încă aici cu mine.

Doamne păzește să mă caute iubirea!

Nu știu s-o primesc, nici măcar să o salut.

Am uitat oricum sentimentul ei demult.

O fi grea, o fi plăcută,

Cine știe cum te ia.

O fi vie sau prea mută

Mi-e teamă să o cunosc pe Ea.

Nu prea știu cum e iubirea

Pentru că durerea e geloasă și cum apare altă ea,

Hop îmi amintește de relația noastră.

E bolnava, dar o înțeleg.

Durerea mă iubește în felul ei.

Vrea doar pe ea să o simt în mine

Și e comod să nu cunosc iubire.

Cum e oare să iubești ?

Aș întreba de la cei mici pân’ la mari,

Aș începe c-o furnică care-mi tot dă ocol:

Ia zi, dragă, tu, pitică, ai iubit și ți-a fost dor ?

Aș întreba prietenul de pe casă:

Păianjen, tu iubești o muscă sau o Păienjeniță ?

Și cum știi care iubire te lovește mai tare?

Cum realizezi că ești iubit la fel?

Eu și prietena mea stăm astăzi acasă.

Ocupăm forma săpată-n canapea.

Mi-am pus două cafele, a mea și a sa,

Aș pune lângă ș-o sticlă de vin

Mai încolo apare depresia și ne înmulțim.

Te îmbrățișez cu drag,