Fii cine ești – poezie cu psihologie 

Posted by: | Posted on: September 16, 2019

Fii cine ești – poezie cu psihologie 

1. De ce golurile-s grele?

De ce arde și pălește răsuflarea

Dacă-i pustiu în ele

Vezi adânc prin tine răsuflarea.

2. Hai respiră iar și fă o apăsat.

Hai revin-o-ți in simțire

Și fii acreditat.

Fii autentic și renunță la “a avea”,

Îmbrățișează-l pe “a fi”,

Căci uite aici în față, dragostea de viață.

3. Băi, uite care este treaba:

E grabă mare, grabă în oraș,

E plin și gol de viață în privire,

Stomacul tău e plin, nedigerat,

Dar uite cum sufletul simte liber autostrada

Emoțiilor de nedescătușat

Și ce pustiu și ce durere

Și ce e gol și apăsat.

4. Și toți te văd strălucitor,

Dar tu te vaiți aidoma interior.

Și plânge corpul că tu nu-i dai glas

Și urla prin toți porii lui,

Se inflamează și ustură din degete până-n obraz,

Iar tu te miri că iar n-ai pace și răgaz.

5. Ce este boala dacă nu un strigat de durere?

Ce este gândul dacă nu o boala grea?

Ce este off-ul dacă nu-l pui în cuvinte?

Ce este durerea dacă refuzi să crezi în ea?

6. Nu am habar de mine,

Dar ii văd pe alții.

Nu am habar ce e iubire, dor, afecțiune.

Mi-am interzis să simt adesea prelungit,

Mi-am interzis să simt plăcere sau lacrimi de iubit.

7. Știu. Nu-s perfect și doare când doar par.

Știu. Plânge corpul, mă tăvălește și împiedică de boli.

Îmi cere grav, rar si apăsat

S-a arăt că-s om și sufăr neîncetat.

8. Dar eu prefer să fiu dur de nepătruns.

Prefer să fiu o coaja fără glas.

Doare mai tare când nu mai ai puls

Când țipă în tine cioburi sparte dintr-un vas.

9. O fi inima spartă în bucățele

Sau doar rinichii înmuiați în pietre.

O fi poate plămânii înnegriți

Sau tot corpul face grevă că nu este iubit.

10. Ah! Știu ce doare uitarea ta de tine.

Ah! Știi cât plânge fiecare părticică din ființa ta.

Corpul e doar un mijloc de a înfățișa

Cum sufletul experimentează viața ta.

11. Aleg sa schimb tonalitatea corzilor viorii reci.

Ii dau glas inimii lipite in beci.

Rup elasticele ce-mi sugrumă mersul.

Ma eliberez de tot punând aici versul.

12.Las spațiu intre lume-un ceas,

Las spațiu să mă aflu pe mine.

In singurătate-i zgomot și bas.

Mi-e teamă să mă cunosc fără un tine.

13. E lunga viața și parca hologramă.

E lung șirul de întâmplări ce fac totul o dramă.

E impresionantă parca și scara către bine

Și muuult mai lungă decât cea către mine.

14. Ce-i dificil să te iubești cu totul?

Să te prezinți un nimeni sau poate cineva?

Ce-i așa greu sa spui far- ezitare lotul

Din care ești sau-n care te vei afla.

15. E dulce rău să cazi și să te ridici.

E miere când tu atragi doar calea grea.

Preferi in viață momente să tot pici,

Că dragă ți-e satisfacția de a tot relua.

16. Și știi, așa este cu viața, iubirea și mintea ta,

Odată ce repeți o treabă, parcă prinzi drag de ea,

Iar ce învățași tu copilaș in fașă,

Suferință sau iubire rea,

Preferă corpul să îți tot redea.

17. Aș vrea să închei c-o notă pozitivă,

Dar am o gaura ce-o taie lin,

Un gol ce tot refuză să se umple de iubire,

Izvor secat de ură mult prea plin.

18. Respiră, repsiră și cuprinde lumea cu o răsuflare,

Încălzește tot ce-i rău, hain,

Topește inimi și prezintă cealaltă față,

Că viața-i lungă, de neprevăzut și dulceață.

19. Nu ți fie rău sau teamă să îți spui

Măcar in singurătate,

Să-ți arăți iubire și să tot pui

În rezervorul tău pe săturate.

20. Hai! Ridică ochii în oglindă,

Zâmbește celui ce-ți plânge în față,

Ridică-i c-o mână colțurile lăsate,

Zâmbește-i! Și ia-te-n brațe!

21. E greu să-nțeleagă iubirea de sine

Un Eu ce știe doar a da,

E greu să-și umple sufletul,

Un Eu ce nu știe a lua.

22. Fii sinele din copilărie,

Acel frumos suflet naiv,

Fii bucuros de fiecare dimineață,

Pune-ți singur un soare pe față.

23. Fii tu…și știi?

De ești soare te poți iubii cu luna,

De întinzi un braț poți a iubii

Un univers de stele, dar atenție! Fii tu una dintre ele.

24. Ești o stea, un soare sau eclipsă,

Ești un dor ambalat de Univers.

Nu doar de-ți întinzi lumina și creezi,

Creează și oferă precum soarele,

Dar deschide-te și primește precum luna…

Ea, nebuna!

25. Nebuna înțeleaptă, modestă și discretă,

Totuși ascunsă în cortina ei secretă,

Privește cum noi toți iubim o stea

Uitând adesea să-nvățăm de la ea.

26. Să fim măreți prin fapte și modești în port,

Să țesem visuri noaptea dintr-un cort,

Să dăm din plinul nostru de lumină

Și să primim în dar iubire plină.

27. Fii cine ești prin acceptare,

Că lung e drumul catre vis,

Fii cine ești și fii iubire,

Acceptă trăind cum ți-ai promis.

Te îmbrățișez cu drag, 

Facebook Comments




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Sinele autentic sugrumat 🌀

Sinele autentic sugrumat 🌀 1. Mintea mea vorbește mai tare decât mine Și mie mi-e dor tare să fiu printre...

Close