Gânduri în dezordine trăite în Orient

Posted by: | Posted on: September 16, 2019

Intro: Mă caut de ani buni și încă n-am găsit o variantă pe care s-o păstrez.

Arată-mi mai multe fețe ale firi și eu păstrez ce-mi convine; o umbră mai vie decât celelalte, o umbră pe care să o simt prin casă și să știu că e a mea.

1. Azi e marți sau luni sau joi,

Nu știu, nu-i nimeni înapoi

Și totuși trăiesc in Orient

Prinsă de trecutul curent.

2. Aici timpul îl ține doar soarele și vântul,

Pisicile, dealul și mutul

Să nu poată verbaliza

Cât este pentru unii ora.

3. Moscheea amintește de credință,

Iertare, nemurire și suferință,

Pe mine mă pune în povestea veacului.

Plutesc fiind in pielea personajului.

4. Căci povestea asta e a mea,

O revendic cu tot ce pot a capta

Și-mi întind brațele in cer,

Vreau să mă simt suflet liber.

5. Femeia are drepturi in alt dosar,

Eu pun pe masă un întreg arsenal.

Un barbat m-a crescut independentă in gândire,

Să fac lucruri mărețe mânată de iubire.

6. Căci dacă simți ce e iubirea

Poți fii liber, tolerant,

Să lași oamenii să vadă deosebirea

Să-și arate sufletul emoționant.

7. Văd totul cu alți ochi de când mi-am dat voie sa uit 

Că știu ceva ca să pot cunoaște totul.

Și știi, iarba de aici e verde doar în unele ținuturi,

În rest praful are regat mai întins decât avem noi apă.

8. Dealurile se întind in fața mea parcă-s două picioare deschise.

Oamenii? Ce transparență și câtă simplitate

Să fii tu fără nimic in plus,

Să respecți și să fii respectat doar pentru că ești om.

9. Om! Asta-i marea realizare a umanității,

Să ajungi la acest nivel de devenire:

Tu! Ce până azi ai fost doar o hârtie,

Un gol ce umblii pe alei

Fără să știi că aici se mânâncă miei.

10. Și ce tare liniștea se simte când ești o umbră fără poveste.

Pân’ ș-un ambalaj în vânt e mai plin decât te crezi tu.

As vrea să vezi ochii unui om cu adevărat

Să îți dai seama de trăirea lui mai autentica ca a ta.

Of, aici pana și pisicile sunt mai bine primite decât gândurile in mintea ta.

11. Adoarme-mă ținut că nu pot să țin pasul cu liniștea ta.

E așa de pace încât lupta din mine se revoltă.

Și știi ? Am insomnii repetate din cauza ta.

N-am ce să fac și, ca tot stau degeaba, mă gândesc la tine

Și asta-mi face și mai rău că ești chiar lângă mine!

12. Și de mi-ai raspunde cu același entuziasm,

Dar tu ești pace și static precum tabloul ăsta.

Tablou frumos de admirat, dar îmi vreau gălăgia din oraș.

Vreau gălăgie in jurul meu să nu o aud pe aia din mine.

13. Uneori mă gândesc c-am înghițit

O furtună ce toarce în stomacul meu.

Respir mai greu și oftez prea des.

Pot da vina pe ultimul fum tras din gura ta

Sau narghileaua aia pe care o pufăi de mă înec

Și totuși continui să trag fiecare fum încet.

14. Pe tine?

Te-am căutat și nu te-am găsit sub atingerea mea,

Pe când pipăind cu mâna canapeaua

Ai fugit cum adesea umbrele noastre se aleargă.

15. Două fantome e prea mult pentru oraș și casa noastră.

In ținutul ăsta aflat în rutină, noi suntem cei goi și falși.

Știi? Ei doar privesc curioși și intrigați

De trufia mea sau de tine că ai ochii umflați.

16. Nu verifica acum e vorba de culoare și de miorlăitul tău constant.

Și pisicile ar fi geloase de te-ar auzi dimineața cum te alinți.

Copilaș…totuși te-aș da pe tine pentru o pisică.

Ea ar fi pufoasă și mi-ar răspunde la îmbrățișare.

17. Tu-mi fii liniște, iar eu îți sunt viață.

Cel mai frumos zgomot e liniștea.

Cu fiecare firicel de suspan pe care îl aduce,

Cu fiecare sunet de departe ce-ți ajunge in tâmple.

18. Liniștea…adu-o mai des in viața mea.

Pentru că e locul in care vreau sa trăiesc.

Iau o pauza de aer și mă țin de-o păpădie.

Până și ea arată azi mai puternica ca mine.

Degeaba am forță dacă vocea nu îmi e simțită.

E limba in care și dacă vorbești normal faci gălăgie.

19. Mă sperie s-aud ceva ce depășește tot ce pot eu a înțelege.

Ce frustrare că-s așa limitată, dar câtă bucurie că pot afla mai mult

Când ma golesc de teamă, mă umplu de cuvinte.

Calde, blânde și vocea îmi coboară,

Dar de mi-e teamă mă agăț de tot ce mișcă-n casa mea;

Iar de tace e teroare că sunt singura care luptă degeaba

Și știu ca totul e in zadar oricum dacă alergi.

20. Ce rost are să fugi când nimeni nu te caută,

Să te grabești când cafeaua e fierbinte.

Te-am învățat deja că mie așa-mi place 

Și trimite la Orient, la fluxul ce mă poartă ș-adâncește in interior.

Aud “fur elise” atât de des de parcă ăsta e zgomotul liniștii

Nu mașina de butelii ce străbate dealul priveliștii.

21. Când sunt in terasă și privesc ținutul, simt că sunt nesătulă.

Caut să absorb și înfulec cu ochii tot

Să pot păstra pentru desen și pensula.

Nu, nu știu să desenez, 

Dar sigur sufletul meu va face el un tablou in amintiri.

Pe unele le șterg de n-ai sa-mi mai vii,

Tu sau povestea ce singură mi-o rumeg in minte.

22. Pfff, de-ai putea pătrunde in gaura aia fără fund 

Ce arde cuvinte și mi le aruncă in față.

Nu te primesc oricum, 

E greu să am încredere într-o altă fantomă.

Din experiența mea știu cât de fără simțuri ești, doar formă.

23. Pionul albastru ce e fantoma “Eu”,

Are viață ce o face ca un cleu.

Adică gelatina lipită de tine,

Să știi că e o parte din fantoma ce mă susține.

24. Fantoma ta ? Absoarbe tot și mă consumă.

Îi place să ia tot precum scaunele de-o gumă.

Știi aspiratorul ăla din colț? Tu ești mai puternic ca el cu viața mea.

Ai putea de altfel să aduni gunoiul din casă,

Oricum mai e mult până îl duc in terasă.

25. Știi noaptea aia in care amândoi ne chinuiam strigându-ne somnul?

Dacă ne îmbrățișam puteam dormi și doborî dușmanul.

Îți zic eu, mințile noastre erau la celălalt și era necesară unirea mâinilor pentru regăsire,

Dar tu ai preferat să stai cu capul in pernă

Și ochii spre fereastră.

Eu? Eu m-am răsucit și luptat cu ambele fantome

Căci m-ai lăsat pe mine și cu suspinurile tale.

26. Orașul? Pare o comedie, mă bate la toate regulile mele.

Aici învăț controlul emoțiilor și conținerea frustrării.

Am venit nimeni, sunt privită ca cineva 

Și mă simt tulbure știind că nu-i așa !

27. Adică sunt minoritate și toți privesc la mine.

Trag hainele aproape, dar ochii lor parcă mă văd dezbrăcată.

Dacă ați descoperit lentile magice ce dezgolesc,

Vă rog dați-mi și mie prin ele să privesc.

Uneori și eu vreau să văd oamenii goi,

Suntem mult mai simpli și aproape de noi.

28. Astăzi m-am rătăcit de mai multe ori,

Mi-aș fi dorit totuși drumul mai scurt.

Hmm, parcă și aș râde, 

Rătăcirea mea arată ca drumul către tine;

Un labirint fără scăpare,

Labirintul ăla in care alerg disperată să te prind.

29. Râd, cum să prind un timp care nici nu e.

Pentru că-n Orient totul e un cerc fără contur.

Cauți timpul? Sigur e la o cafea,

Iar de a terminat-o, trage din narghilea.

30. Am să învăț să trăiesc mai încet,

Că aici nimeni nu-mi cere nimic pe fugă.

Oamenii oferă tot de la timp pân’ la cafea.

Așa mă simt iubită când am una a mea.

31. Să fie mare, simplă sau cu lapte,

Dar voi aveți așa aromă-n toate.

Și-i tare de mă ridica pân-la deal,

La cel ce-mi înșiră orașul mie, personal.

32. De mă cauți pe mine, iată-ma in timp!

Renunț să mă consum căutând răspunsuri la ce nu a fost scris.

Suntem in Orient trâind repetat un anotimp.

Caut liniștea din interiorul meu descoperind catharsis.

Salam!

Facebook Comments




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *