Stabilită în Iordania de câteva luni, înțelegând și observând comportamentul uman, aspecte culturale, cât și  purtând diverse discuții cu oameni de pe tot Globul (mai ales sirieni, iordaniei – cu ei am mai mult contact), întâlniți prin călătoriile mele de-a lungul țării, am ajuns să-mi validez și îmbogățesc credințele personale și să-mi „alimentez” pasiunea pentru educație, dar și revolta pentru lipsa ei.

Am aici mai mulțiprieteni din Siria.Copiii cu care lucrez și alții care sunt stabiliți in Iordania așteptând ca războiul din Siria să se încheie.

Zilnic mă întâlnesc cu o fată de 19 ani, Safa, siriancă din Damasc. A fost weekendul (vineri si sâmbătă) și nu ne-am văzut. Luni, adică duminică, ne-am întâlnit din nou. Abia aștepta să-mi vorbească.

Mă consideră sora ei, oricum aici toți sunt rude sau se consideră a fi. Iordania fiind regat, Regatul Hașemit al Iordaniei, familia regală este extrem de iubita și creează in țară concepția de“suntem cu toții o familie”.

Să revin la prietena mea. Băieții au trecut la fotbal și noi am stat pe o piatră la umbră. M-am simțit onorată și recunoscătoare pentru ce avea să-mi spună:

Astăzi nu mă pot concentra. Am primit vești proaste…am stat supărată tot weekendul și așteptam să vorbesc cu tine, știam că ai să-mi zici ceva să-mi dai putere.

Știi despre aplicația mea la facultate ? Nu ma vor…(începe sa plângă).

După ce am completat o grămada de formulare, am cheltuit bani sa ma duc in capitală, interviuri, tot…m-au respins și pe mine și pe sora mea. Știi ce mi-au zis? Că nu mă pot lua pentru că sunt din Siria.

Și nu înțeleg…de ce nu mi-au zis de la început și m-au trecut prin toate filtrele astea. Aplicația mea, studiile mele sunt foarte puternice, am rezultate mai bune ca oricine și m-au respins căsunt siriancă.

Contextul este următorul, in Iordania, educația superioară este inaccesibila poporului, este extrem de scumpa. Ei plătesc pe ora de curs. Și, prin urmare, doar cei cu mulți bani au acces la educație. De regulă sunt din Kuwait, Emiratele Arabe Unite și alte țări din golf care produc petrol. La ei 8 JD și 800 JD e același lucru.

Mulți iordanieni își urmează studiile in România la medicina, inginerie, chimie. Și totuși nu-s facultăți ieftine, dar sunt muuult mai accesibile decât la ei.

Au puține facultăți de stat la care poți intra, iar selecția pare strictă. Au ales să nu o primească pe prietena mea, nu din cauza competențelor ei, ci pentru că-i din Siria.

E absurd cum oamenii din țara asta și altele in lume, nu au acces la educație doar pentru că nu au banisă își permită educația.

Educația ar trebui sa fie accesibila tuturor și fiecare sa aleagă pentru sine dacă vrea sau nu mai mult de la viață.

Mi-e teama de prostieși când zic asta nu ma refer la acești oameni care nu au posibilitatea financiară de a urma studii superioare, ci la aceia care o au și nu profită pentru că ăia sunt cu adevărat ignoranți, lipsiți de judecată și bun simț sau respect.

Ea: ce să fac acum dacă sunt aici? În Siria aș fi avut acces la facultate fără probleme și gratis…dar Siria nu mai există. 🙁

Datorită studiilor și competențelor mele din domeniul psihologiei, am reușit să o calmez și să caut împreuna cu ea alte moduri de a urma o facultate și de a se dezvolta personal, profesional. A găsit imediat variante și din ce in ce mai mult se obișnuiește cu schimbarea. Una dintre variante e sa plece din țara…deși ii este tare greu fiind de religie islamica și la ei o femeie nu pleacă fără un barbat, iar ea nu a plecat nicăieri făra familia ei. I-am zis și de a vedea partea buna in toată intâmplarea și că poate pentru ea este mai bine să nu fie la acea facultate, iar de aici multe alte oportunități vor apărea pentru ea.

Am întrebat-o timid cum mai este prin Siria. M-a uimit modul ei de gândire.

“Chiar dacă nu mai am casă pentru că e dărâmată, nu asta contează. O să facem alta în loc când ne întoarcem acolo dacă totul se termină. În războiul ăsta am pierdut un unchi. Era un om extraordinar de săritor și senin. Ajuta pe toată lumea. Iar rudele mele încă sunt acolo…e mai bine. Războiul s-a restrâns la 3 orașe, în Damasc nu se mai întâmplă nimic.”

Știu că s-au deschis granițele cu Siria…

Da, dar nu e foarte sigur să treci și nu ți se permite. Sunt deschise doar să se vadă familiile între ele.

Într-o altă zi, pe când mă jucam cu copiii, am conștientizat faptul că toți sunt din Siria și sunt refugiați care se adăpostesc aici. Oameni care și-au părăsit țara, rudele și care, chiar dacă se vor întoarce “acasă”, acolo nu mai e nimic.

Copiii, mari și mici, sunt fericiți în Iordania. Este ca o oază de pace. Dăcă în jurul ei sunt războaie, atacuri teroriste și neliniște, aici nu există corupție, criminali, terorism. Peste tot sunt filtre de control și chiar te simți în siguranță.

Mă uitam la ei cum se jucau, cum trăiau în prezent și mă simțeam minunat când mă trăgeau de mână să mă joc cu ei încă odată. Cum să refuzi un copil când vrea să vă jucați? Nu ai cum…simt că fac ceva cu adevărat bun pentru ei și asta este cea mai mare satisfacție pe care o pot simții,îmi umple inima.

Ei nu mai au nimic, nu au casă, n-au un loc căruia să-i spună „acasă” sau „țara mea”, dar sunt fericiți, au viața și se au unii pe alții.

Oameni care nu au nimic și sunt fericiți și alții care au totul sunt în depresie. Îți schimbă total percepția despre viață această experiență și-ți reașează valorile personale.

Să revenim la țara noastră, România. Știați că este a doua țară la emigraredupă Siria? Ei pleacă din calea războiului, noi plecăm pe motive economice. Este trist cum am ajuns așa. Avem o țară frumoasă…gluma ar fi: păcat că este populată! Adevărul și mai trist este că niciun conducător nu ține cu țara astfel încât să-și dorească cu adevărat să ne dezvoltăm.

E o prostie că mulți politicieni  cărora nu le pasă și nu cred in nimic, folosesc pe Dumnezeu ca armă de manipulare: “cu voia Domnului vom face aia și aia”.  Doar pentru că știu ei, asta prinde la public și dă bine pe cameră.

Nu poți să-l aduci pe Dumnezeu in discuțiile astea și să te folosești de o nenorocire pentru a spune că lumea a căzut în păcat…Asta pentru că lipsește cu desăvârșire educația. Educația ne face să avem bun simț, control și să nu ne mai comportăm ca niște animale îngrijindu-ne doar de nevoile primare.

Sunt revoltată și indignată cum se întâmplă unele lucruri doar pentru bani, interese politice sau proprii. Conducători fără pic de sentimente vând sau distrug popoare doar pentru că ei au un interes mai mare. Fără să le pese de oamenii pe care ii omoară, natură, istorie, distrugeri sau consecințe psihologice, nimic.

Cât să ne mai suporte pământul în sine? Ce aducem noi bun aici?

Ce au făcut rău cei ce mor în războaie și sunt civili? Mă refer la femei care singura lor preocupare e casa, familia, copiii ( deci nu gânduri criminale) și copiii care mor din cauza armelor cu care se joacă unii de-a puterea. Omoară niște oameni simpli. Simpli, aici e problema. Că dacă aveau și ei putere sau bani erau anuntați sa plece din afara dezastrelor pentru că ăia contează. Ceilalți oameni? La ce să folosească un om bun pe lumea asta? Îi ajută pe ei economic în vreun fel? Nu. Păi și atunci? Să moară…

Pentru ei oamenii sunt cifre. Și așa suntem prea mulți pe planeta asta, ia să mai moară câțiva.

Am întrebat de „n” ori și creierul meu nu poate procesa:

De ce sunt lupte și războaie in Siria?

Pentru că rușii și americanii se bat pe conducte de petrol, iar regimul de acolo se opune…

Păi stai așa…Putin nu-i prieten cu Donald?

Ba da. Putin l-a ales pe Donald și l-a pus președinte.

Nu înțeleg…

De ce să nu se joace in continuare de-a războiul dacă este o miză mare ?

Păi de ce se bat între ei dacă sunt prieteni?

Pentru putere și bani.

Off…nu înțeleg.

Și noi? Noi să rămânem proști și să ne uităm laTV că este tare educativ. Hai să înjurăm și să criticăm profesorii că sunt prea pasionați in munca lor pentru salarii de nimic.

Este important să știi istoria și politica externă. Să înțelegi trecutul unei țări, luptele, războaiele ce au avut loc pe Glob, pentru a nu fi mințit, să știi de ce să te ferești și sa nu mai faci la nesfârșit aceleași greșeli.

Lipsa de educația duce la o manipulare ușoară. Ceea ce se manifestă tot mai puternic în România. Oameni care iau orice informație de-a gata fără să o proceseze sau să verifice sursa. Suntem tot mai dezinteresați de educația noastră, asta bucură „conducerea”, dar ne adâncește pe noi tot mai mult într-o prăpastie.

În România suntem în siguranță. Suntem prea săraci să ne atace cineva, iar pentru bogățiile naturale nu e nevoie să ne invadeze, noi le dăm pe gratis sau ne vindem ieftin.

Privind politica externă, dacă ai relații internaționale puternice cu America și Rusia ești în siguranță sau dacă ești o țară săracă și „cu duhul” și din punct de vedere material.

Suntem mici.Rolul unui conducător e sa facă populația să se simtă in siguranță. Rolul atacurilor teroriste este a face populația să nu se simtă apărată în țara sa.

Există și o problemă în a fi inteligent sau a gândi.Realizezi câte nu știi, mai de învățat și câte probleme există. De aceea se și zice că proștii sunt mai fericiți.

Sunt o femeie al naibii de puternică, dar lipsa de educație sau a distruge viața unor copii, nu o pot concepe. Eu sunt ambasador al edicației și pledez pentru asta oriunde m-aș afla, iar când vine vorba despre copii, mă transform…totul pentru ei.

Îmi doresc foarte mult ca educația să ajungă la toată lumea. Este un drept și totuși nu toți au parte de ea. Aș face din asta un scop al vieții, „educație pentru toți”. Astfel, ar scădea numărul analfabetismului, ar crește toleranța, am evolua și am putea trăi în pace și iubire în ciuda diferențelor dintre noi.

 Dacă fiecare dintre noi am face bine unde ne aflăm…atunci am salva lumea cu adevărat. Fiecare să ajute cu ceva: o bătrânică să treacă strada, pe cineva cu o informație, o carte făcută cadou, o vorbă bună. Până și mulțumesc- te rog- iartă-mă- te iubesc face o diferență spuse la momentul potrivit. Hai să fim buni și fiecare dintre noi sa ne facem treaba acolo unde ne aflăm. De azi să gândim doar bine și să fim unii pentru alții, nu unii împotriva altora. <3

Mi-e teamă de lipsa de educație pentru că duce la distrugere, ignoranță și toate astea cu acordul nostru. 

Salam!

Te îmbrățișez cu drag,