Îmbrățișarea Dragul meu, ne-am îngrășat. Nu-n kg, ci sufletul n-i plin. Am simțit un val de viață venind din îmbrățisarea ta.
Categorie: Poezii împletite cu psihologie
Dimineața
Dimineața, ea, persoana, mă umple de viața și dor. Îmi amintește ca întunericul e trecător, Ca viața însăși mai doarme adesea, Ca dorul plutește și se dezmierda prin copaci.
Explorând Vitraliul din oglindă
Explorând Vitraliul din oglindă 1. Sunt un amalgam de umbre vii, Oameni care au vrut să-mi împrumute credința lor, Umbre ce au săpat în mine povestea ce o vor. Curăț din conștiință tot ce nu-i al meu cu raze mii. Dezlipesc cu grijă abțibilduri de pe mine, Frec și scutur tot ce nu-mi aparține.
Gânduri în dezordine trăite în Orient
Intro: Mă caut de ani buni și încă n-am găsit o variantă pe care s-o păstrez. Arată-mi mai multe fețe ale firi și eu păstrez ce-mi convine; o umbră mai vie decât celelalte, o umbră pe care să o simt prin casă și să știu că e a mea.
Oda narcisistului
Monolog în dialog Oda narcisistului 1. “M-am născut să fiu o stea!” Spuse el privind la ea. “Te-ai născut să fii un bou!” Spuse ea ciobind un ou.
Poem durerii
Cea mai loială prietenă, durerea Vreau să plâng în minte, Tăcut, simplu, fără cuvinte. Încep să cred că-mi place durerea.
Umbra fără nume
1. “Poate dragostea e ca o umbră. Cine o calcă pleacă cu ea”; Poate fiecare rasuflare e un ecou al unei amintiri; Poate fiecare cuvânt din câmpul semantic E rostit de tine de are rezonanță.
Ia-mi inima de sus
Ia-mi inima de sus Și-adu-o in picioare Cuprinde-o și sedu-o transform-o in mișcare. Ia-mi inima din aer și da-i mai multă viața.
Fii cine ești – poezie cu psihologie
Fii cine ești – poezie cu psihologie 1. De ce golurile-s grele? De ce arde și pălește răsuflarea Dacă-i pustiu în ele Vezi adânc prin tine răsuflarea.
Sinele autentic sugrumat 
Sinele autentic sugrumat 1. Mintea mea vorbește mai tare decât mine Și mie mi-e dor tare să fiu printre cuvinte. Dar oare unde m-ai lăsat Tu minte zapacita tare? Nu-mi spune că iar m-ai abandonat Pe mine sinele adevărat?