Îmbrățișarea Dragul meu, ne-am îngrășat. Nu-n kg, ci sufletul n-i plin. Am simțit un val de viață venind din îmbrățisarea ta.
Categorie: Poezii împletite cu psihologie
Dimineața
Dimineața, ea, persoana, mă umple de viața și dor. Îmi amintește ca întunericul e trecător, Ca viața însăși mai doarme adesea, Ca dorul plutește și se dezmierda prin copaci.
Explorând Vitraliul din oglindă
🌈🌸🌱 Explorând Vitraliul din oglindă 1. Sunt un amalgam de umbre vii, Oameni care au vrut să-mi împrumute credința lor, Umbre ce au săpat în mine povestea ce o vor. Curăț din conștiință tot ce nu-i al meu cu raze mii. Dezlipesc cu grijă abțibilduri de pe mine, Frec și scutur tot ce nu-mi aparține.
Gânduri în dezordine trăite în Orient
Intro: Mă caut de ani buni și încă n-am găsit o variantă pe care s-o păstrez. Arată-mi mai multe fețe ale firi și eu păstrez ce-mi convine; o umbră mai vie decât celelalte, o umbră pe care să o simt prin casă și să știu că e a mea.
Oda narcisistului
Monolog în dialog Oda narcisistului 1. “M-am născut să fiu o stea!” Spuse el privind la ea. “Te-ai născut să fii un bou!” Spuse ea ciobind un ou.
Poem durerii
Cea mai loială prietenă, durerea Vreau să plâng în minte, Tăcut, simplu, fără cuvinte. Încep să cred că-mi place durerea.
Umbra fără nume
1. “Poate dragostea e ca o umbră. Cine o calcă pleacă cu ea”; Poate fiecare rasuflare e un ecou al unei amintiri; Poate fiecare cuvânt din câmpul semantic E rostit de tine de are rezonanță.
Ia-mi inima de sus
Ia-mi inima de sus Și-adu-o in picioare Cuprinde-o și sedu-o transform-o in mișcare. Ia-mi inima din aer și da-i mai multă viața.
Fii cine ești – poezie cu psihologie
Fii cine ești – poezie cu psihologie 1. De ce golurile-s grele? De ce arde și pălește răsuflarea Dacă-i pustiu în ele Vezi adânc prin tine răsuflarea.
Sinele autentic sugrumat 🌀
Sinele autentic sugrumat 🌀 1. Mintea mea vorbește mai tare decât mine Și mie mi-e dor tare să fiu printre cuvinte. Dar oare unde m-ai lăsat Tu minte zapacita tare? Nu-mi spune că iar m-ai abandonat Pe mine sinele adevărat?