Extrem de mândră să fac parte din proiectul Revistei Monitorul Psihologiei Nr.2, “Oameni de 10”. 

Vă atașez și vouăîntregul interviudespre mine, creșterea mea profesională, cum văd lumea, psihologia, cât și aspirații de viață. Sunt eu întreaga, deschisă și sinceră…aștept opiniile voastre.

Revista Monitorul Psihologiei este înregistrată la Biblioteca Națională a României și are codul de identificare ISSN: 2601-8098, ISSN-L 2601-8098Revista are o apariție bianuală și se adresează profesioniștilor din psihologie și domenii conexe – sociologie, asistență socială, medicină, precum și publicului larg.Sunt publicate studii și cercetări în domenii precum Psihologie clinică, Pshioterapie, informații privind instrumente de psihodiagnostic, evenimente profesionale, recenzii, eseuri.

Angelica Burcea

Aș putea să spun că dintotdeauna am fost orientată spre oameni. Eram mereu persoana care lua apărarea celor atacați de alți colegi doar pentru că erau diferiți: mai slabi, săraci, de altăetnie… Îmi doream doar să fac bine pe vremea aceea și asta s-apăstrat și a devenit un scop al vieții mele.

Nu mă așteptam ca viața mea să arate ca în prezent. Visam să fiu actriță, să fac armata, să fiu exploratoare sau ministru al educației. Totul părea puțin exagerat în atitudinea mea pentru că eram într-un sat din județul Giurgiu. Adesea o ajutam pe mama prin grădină, dar eu continuam să visez că am să ajung să fac ceva semnificativ pentru oameni; mai ales că mi-a fost dat să văd și să simt suferința altor copii sau adulți.

Drumul în viața mea a prins contur odată cu liceul pedagogic. Mulți oameni, printre care și rude de ale mele, nu se așteptau să am rezultate așa bune la o școală în București, dar i-am „șocat” anual cu medii de 10 sau 9,89. Am multă energie și m-amimplicat în toate competițiile școlare. Așa am ajuns să particip la olimpiadă la toate materiile începând cu religie până la sport. Cea mai mare realizare au fost rezultatele obținute anual la olimpiada națională a materiilor din domeniul științelor educației.

În liceu am muncit mult fiind un bun pedagog. Am fost pusă să predau încă de pe vremea aia la numai 13 ani. Visam să transform educația… și încă o fac.

În 2013 am luat titularizarea în învățământ și m-am angajat lagrădiniță. Eu aveam 18 ani și aveam în grijă copii de 2 ani și jumătate până la 3 ani. Primele luni au plâns încontinuu și stăteau lipiți de mine. Am crescut împreună 3 ani de zile timp încare mi-am luat și definitivatul.

Monitorul Psihologiei #2/2018

Când a trebuit să aleg facultatea, am evitat să mă duc spre Departamentul pentru profesori (având la bază liceul pedagogic) și mi-am zis că vreau mai mult. Am ales Facultatea de Psihopedagogie Specială deoarece mi se părea mie că îmbină toate cele 3 ramuri din cadrul Universității de Psihologie și Științele Educației.

Au fost 3 ani foarte grei în viața mea. Dimineața eram la grădiniță, amiezile la facultate (eram la zi, la buget și bursieră), iar serile făceam teme, învățam sau pregăteam materiale pentrucopii.

Oriflame a apărut exact în momentul cel mai potrivit al vieții mele și a fost elementul de care aveam nevoie să schimb ceva în rutina zilnică. Am făcut partea de afacere dorindu-mi doar să mă calific la o conferință internațională.

Să termin cu etapa grădiniței; au fost multe momente bune șirele. Am preferat să spun stop pentru că viața mea nu ducea nicăieri în cercul în care mă învârteam. Iubesc copiii, iar ei au rămas în continuare un motiv pentru care doresc să aduc o contribuție educației.

Anul 3 de facultate a fost și mai plin. Grădiniță, licență,prezentarea oportunităților din Oriflame și mi-am luat un job part- time la un liceu privat – profesor de socio-umane. La liceu aveamelevi de toate vârstele, uneori cred că eu eram cea mai mică de vârstă din clase, dar impuneam respect și autoritate prin valoareainformaților pe care le livram.

Ulterior, crescând în business, în Oriflame, am renunțat la grădiniță, liceu și am decis să trăiesc o altă viață.

Într-un an de zile în Oriflame am ajuns Director de vânzări, am dezvoltat alți lideri, manageri și am călătorit la câteva conferințe internaționale fiind adesea premiată în fața liderilor din Europa

Monitorul Psihologiei #2/2018

Centrală. Așa am aflat despre mine că sunt un lider și nu un „boss”.

Pentru că după facultate mi-am dorit să fac mai mult, am studiat planurile de învățământ și am decis că „Masterul de Psihodiagnoză, Psihoterapie Experiențială și Dezvoltare Personală” este cel mai potrivit pentru mine. Am avut dreptate. Profesorii, psihologii, terapeuții, ne-au învățat terapie lucrând constant cu noi. Consider că m-am dezvoltat cel mai multpersonal doar că am făcut acest Master.

Am făcut „n” cursuri sau lucruri și uneori și eu mă întreb cum am reușit să le fac pe toate. Secretul este că sunt deschisă oportunităților, îmi organizez foarte bine timpul și prioritizez fiecare lucru în funcție de importanță.

În anul 2 de Master m-am înscris și la programul de „Psihosexologie – evaluare și intervenție terapeutică” organizat de SPER (Societatea de Psihoterapie Experiențială). Am descoperit alte lucruri despre mine, am devenit mai reflexivă și am început să lucrez gratuit cu oamenii din jurul meu. Tot vorbind și părând că am idee despre ce vorbesc, oamenii au căpătat încredere în mine ca fiind un profesionist în domeniul psihologiei.

Scrisul a fost dintotdeauna metoda mea de comunicare cu mine.Am ținut jurnal ani de zile și era amuzant și educativ să citesc în urmă când aveam niște preocupări, apoi, peste alte câtevapagini, se demonstrau a fi nefondate.

Sunt creativă, este una dintre principalele mele calități. Cândaveam 13 ani le-am cerut părinților să-mi publice o carte depoezii în loc de cadou. Încă nu mi s-a realizat visul, dar mai este timp.

Observ progresul în materie de scris. Acum văd o oarecare maturitate printre rânduri. Este totodată o metodă terapeuticăpentru mine. Spun adesea că eu nu scriu din minte, este ca și

Monitorul Psihologiei #2/2018

cum inima îmi dictează ceea ce aștern pe pagină. Primul manuscris este întotdeauna plin de greșeli, dar dacă m-aș opri, aș întrerupe fluxul în care mă aflu. Am citit foarte multe cărți, iar multe noțiuni probabil că le scriu de acolo, din ce a rămas în subconștientul meu. Acum un an mi-am construit site-ul meuwww.abeautyworld.ro și sunt mândră să spun că mi-am dezvoltatabilități și în această direcție pentru că absolut tot din el este făcut de mine.

Vara aceasta am plecat din țară în Iordania să lucrez cu copiii refugiați sirieni. Am atâtea de spus despre această experiență. În primul rând, foarte mulți mi-au scris să nu merg pentru că sunt arabi, deci teroriști și sunt lângă Siria. La fel ca și în plecarea dinEgipt, de altfel. Iordania este foarte sigură, iar eu nu ascult ceea ce media ne furnizează ca informație, ci îmi place să-mi dau voiea cunoaște oamenii.

Am învățat să trăiesc simplu, am auzit povești ale copiilor carem-au emoționat, am văzut suferință și foame, cât și rușine. Dar ei sunt oameni autentici, buni, ghidați de religie și m-au făcut să realizez ce superficiali suntem noi în Occident cu goana noastră nebună după bani și carieră, când viața se întâmplă în fiecare minut și noi o pierdem fără să apreciem sau să trăim.

Le-am luat tuturor copiilor dintr-un grup cu care lucram într-o zi,mâncare. În ultima mea noastră zi acolo, 3 băieți de vreo 15 ani care lucrau, au insistat să ne aducă de mâncare ca mulțumire.M-au invitat în Siria după ce totul se termină. Am văzut cât de fericiți erau că aveau 2 bănuți cu care își luau un sandviș la prânz (Lipie cu falafel și humus). Erau copii care zilnic veneau în aceleași haine…

Am devenit și mai empatică și dornică să fac ceva care să conteze pentru ei și alți oameni aflați în nevoie, plus că am început să iau cursuri de limba arabă.

Monitorul Psihologiei #2/2018

Îmi plac mai mult călătoriile printre oameni și nu resorturi de lux. Îmi place să-i ascult, să îi înțeleg, să-i motivez să meargă mai departe în realizarea obiectivelor lor. Toți îmi rămân prieteni, iar eu știu că am o casă în fiecare țară în care am un prieten.

Mă bucur că, analizându-mi viața înapoi, acum sunt din ce în ce mai focusată în activitățile mele, iar obiectivele îmi sunt tot mai clare. Vreau să am Organizația mea prin care să pot ajuta copiiidin satul meu natal și să desfășor diverse proiecte pentru oamenii aflați în nevoie din țările mai puțin dezvoltate.

Până atunci, fac lucruri mici: voluntariate, program de dezvoltare personală pentru copiii de la țară, motivez oamenii oriunde măaflu, training-uri diverse și terapie.

Am atestat pe psihopedagogie specială și psihoterapie experiențială cuplu-copil-adult-familie. La acestea se mai adaugă formare în psihosexologie, terapie comportamentală (ABA) în tulburări de spectru autist, formator etc.

Pe lângă ședințele de psihoterapie sau terapie comportamentală,organizez workshop-uri pentru copii sau diverse grupuri dedezvoltare personală.

Psihologia este o disciplină care ne fascinează pe toți. Când nu știm „cu ce se mănâncă” credem că cine o cunoaște îi poate manipula pe ceilalți, poate trăi fericit și în echilibru sau să „ghicească” cum viața „funcționează”. Totuși psihologia este o călătorie. Greșim pornind traseul din exterior către noi, când traseul este invers. Numai când tu îți vei permite să te cunoști pe tine, să te iubești, doar atunci te eliberezi, poți crește și astfel îi ajuți pe cei din jurul tău.

Având în vedere tot ce am învățat despre mine datorită psihologiei, recomand facultatea tuturor celor care vor să se cunoască și să îi înțeleagă mai bine pe ceilalți.

Monitorul Psihologiei #2/2018

Cariera de psiholog o recomand doar în măsura în care simt căeste drumul lor. Am spus-o și o repet: în viață alege ceva ce-ți place, banii vor veni din orice dacă depui efort și pasiune.

În continuare cred că ceea ce ne face diferiți față de cei cu care terminăm aceeași școală sunt lucrurile pe care noi le facem în plus, oamenii pe care îi întâlnim, cărțile pe care le citim, seriozitatea cu care ne facem treaba oriunde am fi și modul în care îi tratăm pe cei din jurul nostru. Expresia „e lucru mare să fii om”, pentru mine se traduce la a te purta frumos, a vorbi cu respect, a zâmbi și a ajuta oamenii din calea ta, indiferent de funcția lor. Nu știm niciodată în viață cum roata se întoarce, suferința omului din fața noastră sau când și cu ce ocazie ne vom mai întâlni. Observ atâția oameni care se consideră superiori altora doar că au o altă funcție în acel moment și îi tratează complet neomenesc, deși cu toții suntem egali sau ar trebui.

Ar fi multe de zis. Recomand tuturor să citească, să fie deschiși în a cunoaște oameni. Aflăm atât de multe când ascultăm și nu învățăm nimic atunci când vorbim doar noi.

Și ca să finalizez acest interviu al realizărilor, dar mai ales al muncii, adaug că am doar 23 de ani și multe visuri de realizat. Vă îndrum să faceți la fel, să iubiți oamenii, tocmai pentru că sunt diferiți și să visați cât de mare puteți fi pentru că puteți realiza ce vă doriți din suflet și punând suflet.

Descarca revista aici: ( pag 25 articolul meu; pag 82 interviul)

Monitorul_Psihologiei2_Angelica_Burcea

Aștept feedback-ul tău la fel de sincer ca mine arătându-mă vulnerabilă, mare și mică în fața ta. 

Te îmbrățișez cu drag,